Monografia comunei

ASEZAREA

Configuratia terenului, necesitatile vietuirii si silnicia vremurilor au determinat asezarea comunei in aceste locuri. Spatiul pe care este asezata comuna Valea Mare este framantat. Valea Darjovului care de la Buicesti se indreapta spre sud, este destul de ingusta, avand intre 300 si 500 m latime. Ea este flancata de cele doua dealuri cu pante destul de abrupte care nu sunt tocmai favorabile asezarii unei localitati cu aspect ordonat, sistematizat. In partea estica a comunei, locul este brazdat de cateva valcele inguste si intortochiate: Bria (Gardocea), Barca, Turia, Chiara, Biftia, Valceaua Lupului, Valea Zorlestii. Asezate in aceste locuri, satele nu puteau sa capete decat aspectul satului liniar, format din doua siruri de case, dispuse de o parte si de alta a soselei. Asezati pe fundul vailor, oamenii erau feriti de vanturi, mai ales de Crivat care este foarte puternic si rece iarna. Daca s-ar fi asezat pe platoul estic sau pe cel vestic, ar fi trebuit sa scoata apa de la 25-30m adancime. Cand si-au asezat casele lor, oamenii si-au cautat locuri cat mai izolate, cat mai bine ascunse de padurile care acopereau atunci vaile si dealurile. Desi mosenii zorlesteni au stapanit o mosie de peste 3000 hectare, ei si-au asezat satul in Valea Zorlestii, vale ingusta, intortochiata, impadurita, greu accesibila. Oamenii locului spun ca si satul Birca a avut un alt amplasament si anume in valceaua de peste deal, cam la 1000 de metri de actualul amplasament, spre est, mai aproape de Turia. La capatul nordic al comunei, a aparut dupa 1900 un sat nou care, favorizat de teren plat la sosea, s-a marit repede, unindu-se cu satul vecin, Valea Mare. Satul Valea Mare, mentionat in documente la 1747, se afla situat pe panoul format intre doua valcele. La sosea, pe muchia nu prea inalta a dealului dintre cele doua valcele, strajuieste biserica in spatele careia se oranduiesc casele pe ulite stramte. Satul este asezat pe curatura, iar in partea de est este aparat de padurea Girdocea. Inconvenientul il constituie lipsa izvoarelor. Apa se gaseste la mare adancime si pentru a o aduce la suprafata, oamenii au sapat fantani largi, captusite cu ghizduri.

Pana in 1892, de la Valea Mare Veche pana la Barca Veche locul era gol. In acel an, statul a lichidat prin vanzare restul de pamant ramas dupa improprietarirea din 1864. Au cumparat locuri de casa si lot de pamant locuitorii din Balteni, cei mai multi si din Priseaca, care s-au stramutat aici formand satul Valea Mare Noua. Axa noului sat a fost drumul care unea in mijlocul padurii Chitanu doua drumuri: pe cel de la Baltati si pe cel care venea de la Balteni. Dupa ce strabatea padurea Braniste, cobora dealul spre valea Darjovului, traversa valea, urca dealul spre vest, cobora Obrejia si peste camp, ajungea in partea nord-estica a orasului Slatina. Topograful care a conceput amplasamentul a cautat sa sistematizeze, sa comanseze, sa respecte principiul simetriei. Satul are o sosea principala, pe directia est-vest, intersectata de ulite pe directia nord-sud. Pentru cei de pe deal apa este o problema si soseaua pe care o rup mereu puhoaiele venite de pe deal, este o alta problema nerezolvata inca. Satul Barca Veche este bine asezat. Soseaua principala imparte satul in doua parti: o parte urca usor pana la biserica, iar celalta coboara pana la malul Darjovului. Oamenii nu duc grija apei, pentru ca ea curge necontenit din cismele.

Dupa 1892, a aparut si satul Barca Noua format din oameni care au cumparat locuri de casa si loturi de pamant din mosia Manastirii Arges, secularizata la 1864. Desi de peste un secol, parti de sate se afla dincolo de Darjov, ele nu sunt legate prin poduri de restul comunei. Cand Darjovul isi creste apele, partile acestea de sate raman complet izolate. Poate poate, odata si odata se va arcui si peste undele paraului vre-un pod. Ca sa nu mai vorbim de ulitele desfundate de ploi de toamna pana primavara. Vatra satului Turia se afla in valea paraului cu acelasi nume. La intrarea in Turia din Vale, curge un izvor, iar din imediata sa apropiere incepe singura ulita a satului ce se strecoara printre deal si parau. Dintre toate satele, Turia din Vale este cea mai rea asezare. Pe dupa sat, din locul numit Siberia, un drum poarta pe calator spre Turia din Deal. Satul este asezat pe panoul dintre Valea Turiei si valea paraului Chiara. Din ulita principala se desprind ulite care se indreapta spre est si sfarsesc in izlaz. De la halta Recea, spre Barca, pe sub dealul Stepru, dupa 1960 s-a format un nou sat. Langa cele 3-4 case ale localnicilor s-au asezat 15 familii de zalari. Locul, fiind foarte bun pentru sat, s-a populat repede. Acum Turia are 3 parti: Turia din Deal, Turia din Vale si Turia de la Gara. Recea este satul cu asezarea cea mai buna. Satul este strabatut de doua sosele asfaltate, vatra este plata, ferita de inundatii. Pana la 1945, intre Recea si Zorleasca nu se afla decat biserica. Acum cele 2 sate se tin tot de o mana. Pana la biserica tine Recea, de la biserica in jos, spre sud, incepe Zorleasca. Vechea vatra a satului Zorleasca se afla in Valea Zorlestii, la 2 km spre rasarit de firul Darjovului. In mijlocul satului sunt asezati vechii mosneni de la Zorlesti. Pana in 1864, Zorleasca era un sat mic, cu circa 20 familii, in urma reformei agrare a domnitorului A. I. Cuza, aici s-au stabilit 30 familii din satele vecine. Dupa 1922, la izlaz a aparut o Zorleasca mai mica de vre-o 15 case. Satucul acesta a vietuit vreo 25 de ani dupa care s-a stramutat in satul matca.

 

Relieful

Comuna Valea Mare este asezata la altitudinea de 153 m pe ultimii pinteni ai Platformei Cotmeanei care se pierd in Campia Burnasului, mai jos, la 15km de comuna. Valea este formata de relief pe care sunt asezate satele comunei, in cea mai mare parte. Aceasta vale are o latime medie de 500m, este inundabila in zona Recea si in zona Zorleasca. De o parte si de alta a Vaii Darjovului strajuiesc cele doua siruri de dealuri. Dealul dinspre vest este mai inalt si mai abrupt. Cel dinspre est coboara spre Darjov in terase, astfel incat dealul rece este punctul cel mai inalt, de pe el deschizandu-se privelistea panoramei a a intregii comune. Pana deasupra dealului Recea, dealul dinspre vest formeaza o treapta coboratoare, oamenii numind-o “Coama Dealului Obrejei”, iar panta coboratoare “Suobrejie”. Pe platourile dinspre est si dinspre vest sunt situate terenurile arabile. Datorita faptului ca pentru a ajunge la camp, oamenii urcau dealul, ei spuneau mereu: “Sa mergem la deal”, “a plecat la deal”, “a da vitele la deal”. Vegetatia Din padurile mentionate in documente vechi au mai ramas 150-200 de hectare. Aceste padurici sunt situate in partea estica a comunei. Stejericile, tufanii, ulmii, perii razleti care s-au pastrat pana pe la 1960 aminteau de padurile din partea locului. In padurea mosteneasca de la Zorleasca, se mai pastreaza stejari multiseculari. In partea locului cresc salcami, carpeni, jugastrii, perii padureti, isica, lemn cainesc, salba moale, gherghinari, macesi, porumbari, aluni, corni, ulmi, stejari, garnita, tufa, etc. Poluarea de la platforma industriala de la Slatina se resimte mult si aici. Varfurile copacilor din padure se usuca, frunzele pomilor fructiferi se usuca si cad in plina vara. Flora spontana este destul de variata, formata din iarba neagra, pais, pir, bolbora, salvie, trifoi alb si rosu, iarba grasa, maci, viorele, brebenei,etc.

 

 

Fauna

Fauna din zona comunei Valea Mare, datorita despagubirilor, datorita agriculturii mecanizate si chimizate, este foarte mult diminuata. Daca unii cetateni povesteau despre intalniri neprevazute cu lupii, sau despre atacul lupilor la oborul oilor, iarna, acum acest animal a disparut complet din fauna locului, ultimul exemplar fiind impuscat in anul 1964.

 

Istoricul Comunei

Comuna noastra este asezata in locuri incarcate de straveche istorie; pe teritoriul ei au fost descoperite, in Valea Darjovului, cele mai vechi urme de viata omeneasca, avand vechime de peste 600.000 de ani. Lucrarile de constructie a seselei nationale Pitesti-Slatina-Craiova au scos la iveala bolovani de rau ciopartiti bifacial, neperforati, facuti pentu a fi prinsi cu mana, devenind unelte primitive de piatra. Aceste vestigii paleolitice au fost studiate de catre Nicolaescu Plopsor si Ioan Moroseanu, directorul Muzeului de Istorie din Slatina in anii 1959-1960.

In anii din urma, am inregistrat pareri ca bolovanii de rau descoperiti in Valea Darjovului nu ar fi autentice vestigii paleolitice, ci au dobandit aceste forme in urma unui fenomen natural de izbire atunci cand au fost pusi in miscare de torente. In anii 1979, 1996, 1998 au mai fost descoperiti asemenea bolovani de rau, ciopliti in scop de lovire sau taiere. O parte din aceste vestigii au fost donata muzeului de Istorie din Slatina. Despre urmele neolitice din Valea Darjovului a scris domnul Mihail Butoi, arheolog reputat, fost director al institutiei muzeale din Slatina. In anul 2001, localnicii au descoperit la vest de punctul numit Vizuin, fragmente ceramice asemanatoare cu cele descoperite pe firul Darjovului. Satele matca din Valea Darjovului care au continuat firul vietuirii au fost Barca, Turia si Zorleasca.

Istoria a vrut ca primul sat atestat documentar sa fie Turia, mentionat prin vointa marelui voievod Neagoe Basarab, in anul 1512, februarie 12. Documentul acesta este actul de atestare si pentru Manastirea Clocociov, despre care se credea ca a fost ctitorita de catre Mihai Viteazul. In documente este mentionat si satul Pardesti, azi disparut. El mai apare si in alte documente privitoare la manastirea Streharet. Satul sau ocina pardestilor se afla intre Cireasov si Buicesti. Din document rezulta ca Manastirea Clocociov, din anul 1512 a detinut pamant in apropierea satului Turia. Zona satelor Cireasov, Buicesti, Barca, Turia a fost proprietatea unei singure familii, proprietatea s-a impartit intre descendentii familiei. Asa se explica faptul ca Manea, clucer din Turia stapanea occina Pardestilor situata in apropierea satului Cireasov. Al doilea sat atestat este Barca. Data atestarii 1542, martie 15. In document, pe langa numele satului Barca apare si numele satului “Atigani”. Probabil ca satul era, de fapt, un salas de robi tigani adusi de acest mare demnitar domnesc sau de inaintasii sai. Satul astazi nu mai este, dar pe locul sau se afla un catun al comunei numit Tiganie. Satul Barca a avut o biserica abia in anul 1793 si aceea zidita de locuitori. Poate ca documentele nu reusesc totdeauna sa sparga negura timpului. Faptul ca biserica din Barca are acelasi hram cu ctitoria voievodala de la Curtea de Arges ar putea sa insenineze gandul.

Numele satului Zorleasca are la baza antroponimul “Zorila” la care s-a adaugat sufixul vechi romanesc, cu sens posesiv “esti”. Se continua ideea ca satul forma o comunitate, avea un reprezentant care participa , ca martor, la vinderea sau cumpararea terenurilor de catre vecini, pentru ca acestea sa nu lezeze proprietatea satului Zorilesti. Improprietarirea de la 1864 a schimbat starea sociala si pe cea materiala a oamenilor. Ei au fost scosi din starea de clacasi, devenind proprietari de pamant. Daca pana la aceasta data locuiau in bordee, acum oamenii si-au durat case din lemn cu 2 sau 3 camere. Numarul animalelor crescute de catre oameni a sporit foarte mult. Locurile de casa aveau o suprafata de 2-3 mii metrii patrati si in unele cazuri mai mult, ceea ce a favorizat sporrea denitatii locuintelor, cateva decenii la rand, in interiorul vetrei satelor. In gospodarie a aparut patulul in care erau depozitati porumbii, au aparut hambarele in care era pastrat graul. Taranul a dobandit mai multa independenta fata de marii proprietari de pamant ale caror proprierati au fost diminuate. Pe langa suprafata proprie, taranii locului munceau in dijma o suprafata de pamant luata de la proprietar. In anul 1873 a fost construita calea ferata Craiova-Slatina-Pitesti-Bucuresti. Lucratorii, cat au executat lucrari in zona, au fost cazati la conacele boieresti din Recea si Zorleasca. O mare binefacere a fost construirea dupa 1912 a halei Recea, care a facilitat legatura oamenilor de aici cu lumea. Acolo unde calea ferata intersecta drumuri, au fost construite cantoane, care astazi, nu mai exista, ele fiind demolate. In apropierea haltei Recea a avut loc, in anul 1928 octombrie 26, tamponarea a doua trenuri, soldata cu multe victime si pierderi materiale. Halta Recea a fost locul prin care zilnic, incepand cu 1900 s-au perindat sutele de navetisti din comuna spre locurile lor de munca din Slatina.

Dupa mai bine de 55 de ani de la Reforma Agrara a domnitorului A. I. Cuza, proprietatea taraneasca se diminuase foarte mult, incat in apropierea Primului Razboi Mondial multe familii nu detineau decat locul de casa, iar altele detineau intre 0,25ha si 2,50ha teren arabil. Oamenii locului devenisera saraci si dependenti de marea proprietate. Ei isi asigurau existenta muncind in dijma, raportul fiind din 3 una, adica din 3 parti, taranului ii revenea doar o parte. Dupa mai putin de doua decenii de la prima conflagratie mondiala, timp in care oamenii au plans pe cei disparuti si si-au urmat cursul vietii lor simple, pe cerul Europei s-au adunat nori negrii ai razboiului. Puternicii continentului incheiau tratate secrete, infigeau lacomi iataganele in trupul unor vecini, dar se pandeau feroce. In tihna patriarhala a satelor, s-au revarsat ordine de chemare la concentrare. Oamenii au inteles ca urgia razboiului este aproape de ei. Dupa Al Doilea Razboi Mondial s-a infaptuit reforma agrara din 1945. Participantii la razboi au fost improprietariti cu 1,50ha si un loc de casa. Anul 1949 adus la exproprietarirea boierilor, eveniment petrecut intr-o noapte de vara. operatiunea a fost executata de catre slugile boierilor care traisera in preajma acestora bine si chiar foarte bine. Boierii locului nu se aflau in comuna, ci la Bucuresti. Din casele boieresti au fost furate obiecte de valoare, actiunea a fost un jaf autorizat de autoritatile timpului. In aceiasi vara a inceput demolarea gospodariilor boieresti si transportarea materialelor rezultate la Curtisoara, unde s-a construit IAS Curtisoara. Proprietatea lui Tiberiu Maiorescu, o ferma moderna cu tractoare, seceratori, moara, animale de rasa, maternitate pentru scroafe, a fost stearsa de pe fata pamantului, a ramas doar becul ca o rana care nu s-a cicatrizat nici astazi. Oamenii erau stupefiati de asemenea evenimente si intuiau ca urgia se va napusti, dupa scurt timp si asupra lor. Urgia aceea a purtat sinistrul nume de “cote”. Vreme de 10 ani, multi copii nu au mai avut pe masa lor o bucata de paine, din cauza cotelor si aceasta in vreme ce propaganda vremii vorbea despre grija fata de copii patriei.